About


Maria Manolescu

Varianta oficială:

Maria Manolescu (Braşov, 14 octombrie 1980), este prozator şi dramaturg.

A absolvit Facultatea de Comunicare şi Relatii Publice SNSPA Bucureşti şi Masterul de Scriere Dramatică din cadrul U.N.A.T.C. Îşi câştigă existenţa din copywriting.

A debutat în proză cu romanul Halterofilul din Vitan, Editura Polirom 2006.
A câştigat ediţia a 3-a a concursului dramAcum în 2007 cu piesele With a little help from my friends (regia Radu Apostol, Teatrul Naţional Iaşi, 2007) şi Sado-Maso Blues Bar (regia Gianina Cărbunariu, Teatrul Foarte Mic Bucureşti, 2007).
A participat la Rezidenţa de Dramaturgie de la Royal Court Theatre în 2007, dezvoltând piesa Nu sunt Iisus Christos (produsă în 2015 de Papercut Theatre la teatrul N16, Londra).
Alte piese: Re:Re:Re:Hamlet (Bulandra, 2008, în cadrul Festivalului Blog the Theatre), Ca pe tine însuţi (Teatrul Foarte Mic, 2009), Cercetătorii japonezi şi După sfârşitul lumii (Green Hours 2013, în cadrul showului teatral site-specific Green Hours!, iniţiat de Andreea Vălean şi Peca Ştefan).
A scris textul spectacolului despre depresie Între două pastile, inițiat, documentat și regizat de Cinty Ionescu.
De asemenea, a scris teatru pentru copii.
În 2010 i-a apărut al doilea roman, Ca picăturile de sânge pe linoleumul din lift, la Editura Cartea Românească.
Este prezentă cu proze în antologiile Iubirrre (Editura Vellant, 2010), Primul meu porno (Editura Art 2011), Ochelarii de fum (Editura Cartex, 2011). Este coautor al celui mai rapid roman din lume, Mos Craciun & Co (Editura Art 2012).
Piesele ei au fost traduse în engleză, franceză, turcă, sârbă, ebraică.

Cea mai recentă piesă a ei, Sclavi, ce urmează a fi reprezentată în 2017 (spectacol în regia lui Theodor-Cristian Popescu, produs de Asociația Colectiv A, la Fabrica de Pensule, Cluj), vorbeşte despre sclavia modernă şi rolul artistului în societate.

 

 

Completări neoficiale:

În 2007, în urma unei excursii în India, mi-am dat demisia și am scris primul meu roman. Care nu, nu avea legătură cu India.

Apoi am început să scriu și teatru. Nu știu dacă am ales dramaturgia pentru că făcusem 3 ani de regie teatru la UNATC, pentru că am fost concepută într-un pat de decor (dar am aflat asta mult mai târziu), sau pentru că am o frică îngrozitoare de conflicte și scrisul pentru teatru e felul meu de a le exersa și trăi din plin.

Le sunt recunoscătoare regizorilor din dramAcum. Ei m-au descoperit, lansat și montat primii, și m-au făcut să mă simt bine-venită în lumea lor.

Și îi sunt recunoscătoare copilului meu, care mă ajută, în fiecare zi de când s-a născut, să descopăr ceva ce nu văzusem prea bine înainte de el: luminile din afara mea și umbrele din interiorul meu.